UE dorește să rezolve problema oamenilor străzii până în 2030

Vedem cu toții, uneori chiar zilnic, oameni ai străzii. Poate că uneori ni se face milă de ei pentru câteva secunde, sau, dimpotrviă, poate că întoarcem grăbiți capul să nu îi mai vedem. Unii dintre noi poate că ajung să îi întrebe dacă au nevoie de ceva sau chiar le lăsăm câțiva bănuți în cutie. Pariem însă că niciunul dintre noi, sau poate doar câteva excepții, ar lua un om al străzii acasă la el. Ne face aceasta mai puțini umani? Nicidecum, dar soluția în acest caz nu ține de o persoană sau de un gest, ci ține de autorități, ajutate de comunitățile locale. O singură persoană nu poate schimba multe, oricât de mult ar încerca.

Doar în București trăiesc, conform unor estimări neoficiale, aproximativ 5000 de oameni ai străzii. Ce s-ar putea face în privința lor? La urma urmei nu sunt cerșetori, nu sunt infractori, sunt doar rezultatul unui șir de întâmplări nefericite care i-a făcut să își piardă acoperișul de deasupra capului și locul de muncă, odată cu speranța pentru vremuri mai bune.

Autoritățile din București oferă, conform unor surse, un pic peste 800 de locuri de cazare în adăposturi publice, foarte puțin în comparație cu necesarul. Nici situația din țară nu este departe de această realitate din București.

Se poate face ceva în această privință?

Parlamentul European susține că sunt multe de făcut pentru ca situația să se remedieze. În această săptămână, eurodeputații au adoptat o rezoluție în care  solicită Uniunii și statelor membre să eradicheze fenomenul până în 2030. Este posibil?

Parlamentul European susține că da și cere țărilor să:

• furnizeze acces egal tuturor cetățenilor aflați într-o asemenea situație la servcii de sănătate publice, educație și servicii sociale
• sprijine integrarea persoanelor fără adăpost în piața muncii prin programe și scheme de angajare și de școlarizare specifică
• furnizeze acces constant la adăposturi de urgență ca ultimă opțiune (adițional măsurilor de prevenție și sprijin menționate)
• lucreze la o definiție comună a fenomenului, la colectarea de date și la identificarea unor indicatori care să ajute statele să înțeleagă și să evalueze mai bine amploarea situației

Mai mult, principiul ”housing first” (prioritară este asigurarea unei locuințe) a fost adoptat, aceasta însemnând că prima dată persoanei fără adăpost trebuie să i se asigure o locuință, apoi celelalte necesități.

În Europa sunt aproximativ 700.000 de persoane fără adăpost, cu 70% mai mult decât în urmă cu 10 ani. Integrând toate aceste persoane în cadrul comunităților locale, prin oferirea unui acoperiș deasupra capului, prin găsirea unor locuri de muncă, toate aceste persoane vor fi capabile să își susțină traiul zilnic, se vor integra mai ușor în societate și chiar o vor ajuta.