Ziua Imnului Național al României: 29 Iulie

În fiecare an, pe 29 iulie, România sărbătorește Ziua Imnului Național. Ziua imnului național al României – „Deșteaptă-te, române!”, simbol al unității Revoluției române din 1848 – este sărbătorită în fiecare an la 29 iulie, dată la care, în 1848, a fost cântat pentru prima dată oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea.

Românii din toată lumea sărbătoresc această zi în fiecare an, iar ceremonii militare sunt ținute în București și în țară.

Versurile imnului au fost compuse de Andrei Muresanu (1816-1863) în timpul Revoluției Române din 1848. A fost anul revoluțiilor impotriva monarhiilor din Europa. Din Franța până în Imperiul Austriac, poporul a decis să-și ia credința în propriile mâini și să întemeieze republici unde existau regate.

‘Deșteaptă-te, române’ a devenit Imnul Național în 1990, pe 24 ianuarie, când a înlocuit imnul comunist. Motivul a fost simplu: „Deșteaptă-te, române“ a fost cântat și în timpul Revoluției din 1989, când Nicolae Ceauşescu, ultimul lider al Partidului Comunist Român, a înlăturat de la putere și executat.

Versurile Imnului Național al României

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte, La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman, Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine, Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii; Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne, Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine, Româna naţiune, ai voştri strănepoţi, Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine, „Viaţa-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi! Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate, Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori, Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare, În astfel de pericul s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă, Oricare s-ar retrage din gloriosul loc, Când patria sau mama, cu inima duioasă, Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune, A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim; Acum se vâră cnuta în vetrele străbune, Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie, Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm; Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie, Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri! Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină, Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt. Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!

*sursă: presidency.ro