Părinți români arestați în Danemarca pentru că și-ar fi maltratat copilul

Un tânăr cuplu de români, părinți ai unui copil de o lună, este arestat în Danemarca în urma suspiciunilor de sindromul bebelușului scuturat. Au mers la spitalul local cu copilul lor de o lună care se simțea rău când medicii au identificat sângerare cerebrală internă. Acesta ar putea fi un semn al sindromului bebelușului scuturat. În Danemarca, această faptă este pedepsită cu închisoarea.

Polițiștii au fost alertați și au început o anchetă pentru a stabili cauza sângerării. De asemenea, ambii părinți au fost arestați, iar acum sunt reținuți în centre de detenție separate pentru următoarele patru săptămâni.

Ce este Sindromul bebelușului scuturat?

La nivel internațional, sindromul bebelușului scuturat este termenul medical folosit pentru a descrie rănile rezultate din scuturarea unui sugar sau a unui copil mic. Sindromul apare atunci când un copil este zdruncinat violent ca parte a unui abuz al unui adult/îngrijitor sau pentru că un adult/îngrijitor cedează momentan frustrării de a fi nevoit să răspundă la un copil care plânge sau un copil mic. Scuturatul violent este deosebit de periculos pentru sugari și copii mici, deoarece mușchii gâtului nu sunt pe deplin dezvoltați, iar țesutul lor cerebral este excepțional de fragil. Dimensiunea lor mică crește și mai mult riscul de rănire. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproximativ o treime dintre sugarii puternic zguduiți mor și majoritatea copiilor care supraviețuiesc acestui șoc suferă de probleme de sănătate pe termen lung, cum ar fi retardul mintal, paralizia cerebrală sau orbirea.

Sursă: Haarr, R. N., Violence Against Children in State-Run Residential Institutions in Kazakhstan: An Assessment, National Commissioner for Human Rights of the Republic of Kazakhstan and UNICEF, March 2011, p. 36., citată de bettercarenetwork.org

Chiar dacă acțiunea de a scutura copilul pare mult mai puțin violentă decât, Doamne ferește, a lovi un copil, consecințele pentru copil sunt, după cum s-a prezentat mai sus, printre cele mai periculoase. În urma acestui act de violență, un copil ar putea chiar să moară.

Problema cu acest sindrom este că este dificil să fiedovedit. În afară de declarațiile părinților, de recunoașterea vinovăției, sau de cele ale eventualilor martori, simplul examen medical nu poate spune că sângerarea internă a fost provocată de o astfel de acțiune. Iată de ce autoritățile care investighează astfel de cazuri se bazează pe declarațiile părinților, care ulterior urmează să fie coroborate cu alte probe.

Ce spune legea daneză în astfel de cazuri?

Codul penal danez pedepsește orice formă de violență cu amendă sau închisoare de până la 3 ani.

Orice persoană care comite un act de violență sau o atacă în alt mod pe alta, se pedepsește cu amendă sau cu închisoare pânnă la  trei ani.

Art 244 din Codul Penal Danez

Violența corporală în România se pedepsește cu închisoare de până la 2 ani. Potrivit legii române, atunci când violența are loc în familie, pedeapsa poate fi prelungită cu o pătrime, fiind o condiție agravantă.

Familia româncei spune o cu totul altă desfășurare a evenimentelor și acuză autoritățile daneze de abuz

Fratele femeii implicate în caz a postat pe Facebook un apel în care prezintă o cu totul altă versiune.

Buna ziua. Va scriu sa va semnalez situatia surorii mele, Sorana Rotundu, care în acest moment este arestată împreună cu soţul ei, Ionuţ Rotundu în penitenciare diferite iar copilul în vârstă de aproape o lună a fost luat de către autoritatea Kommuner fără nicio explicaţie şi refuzând a oferi orice informaţie familiei despre starea de sănătate a copilului sau locaţia acestuia.

Ei locuiau în oraşul danez Sander Omme, împreună cu Mathias, copilul lor nou-născut.

La câteva zile după naştere, bebeluşul a început să plângă mult şi nu se odihnea mai deloc. A fost solicitat sprijinul moaşei în mai multe rânduri de la care au primit răspunsul că poate fi de la colici sau că aşa mai plâng bebeluşii.

După apeluri repetate la ambulanţă, Mathias a ajuns la spital. Am înţeles că a fost diagnosticat cu hemoragie cerebrală dar nu ne-a fost adus la cunoştinţă nimic legat despre acest fapt nici de la medici şi nici documente care să ateste acest lucru. De atunci nu mai ştim nimic de Mathias.

Când spunem nimic ne referim la tot, cum ar fi: investigaţii medicale, RMN, declaraţii medici sau orice fel de probă în acest sens. Explicaţiile pe scurt şi răspunsul primit au fost că: “Sunt date confidenţiale!”. Noi reprezentăm familia unui copil nou născut şi nu concepem faptul să nu ştim absolut nimic despre el. Nici unde se află, nici care este starea lui de sănătate sau dacă a fost predat către o familie în plasament.

Va rugam sa ne sustineti in rugaciune si daca aveti vreo informatie utila care ne-ar fi de folos: un avocat danez specializat pe probleme de Protectie a copilului sau orice oficialitate de aici care s-ar putea implica sa rezolvam situatia!

Beni Ciobotaru, fratele fetei implicate în caz, pe Facebook

Postarea sa a ajuns la mii de reacții din partea românilor. Metodele folosite de instituțiile daneze par să pedepsească mai întâi suspecții și să le demonstreze ulterior faptele. Acest lucru este dincolo de orice înțelegere.

Danemarca are o istorie rușinoasă în ceea ce privește instituțiile de ”protecție” a copiilor

Problema în țările nordice, precum Danemarca sau Norvegia, este existența așa numitelor Consilii Naționale pentru Copii. În Danemarca, acesta se numește Børnerådet. În Norvegia, se numește Barnevernet. Părinții români care trăiesc în aceste țări au o experiență destul de mare cu acest gen de instituție, care a fost înființată inițial pentru a proteja interesele copiilor.

În presa internațională au fost prezentate cazuri de abuzuri împotriva familiilor românești. Barnevernet practic a răpit copii de doar câteva luni de la părinți pe motiv de „maltratare”. Nu s-a putut dovedi nimic, iar în cele mai multe cazuri, instituția a returnat copiii familiilor, așa cum sa întâmplat în cazul Bodnariu, după luni bune.

Danemarca nu este nici ea departe de astfel de cazuri. În 2019, prim-ministrul danez și-a cerut scuze oficial pentru toate abuzurile din casele de copii administrate de stat. Aceste abuzuri au inclus munca forțată, sclavie, pedepse corporale, droguri și abuzuri sexuale, toate dovedite a fi avut loc între 1945 și 1976.

Toate acestea au loc într-o țară a cărei ambasadă la București publică în mod regulat pe conturile sale sociale lecții de democrație și bună purtare pe care să le urmeze poporul român. Poate uneori, dar numai atunci când danezii termină să se laude cu nivelul lor de fericire, cu arhitectura lor minunat proiectată și cu utilizarea pe scară largă a energiei verzi, ar trebui să se concentreze și pe îmbunătățirea relațiilor dintre oameni. Adică să facă propriile instituții să înțeleagă că nu au de-a face cu roboți, ci cu oameni în carne și oase. Să spună autorităților că o legătură mamă-copil poate fi zdruncinată serios (scuze pentru paralela neintenționată) prin pedepsirea mamei fără dovezi. E doar o opinie.

Ce poate face statul român în aceste cazuri?

Procedurile legale din Danemarca nu pot fi oprite de nicio intervenție externă, fie ea și diplomatică. Asadar, tot ce poate face statul roman este să afle de la autoritatile daneze care este poziția lor oficială în acest caz. Între timp, părinții români vor fi reținuți pentru următoarele patru săptămâni.

Ambasadorul României la Copenhaga spune că va vorbi cu mama copilului duminică, 6 februarie. Dar asta nu va schimba decizia autorităților daneze și nici procedura împotriva părinților. Și, după cum știe toată lumea, ambasadele României din străinătate nu prea sunt de ajutor în astfel de cazuri de abuzuri împotriva românilor.

Problema aici este, dincolo de orice discuție asupra eficienței diplomaților români, că Danemarca, alături de Norvegia și țările nordice cu astfel de legi și proceduri, pare să pedepsească fără proces. Despărțirea părinților de copiii lor înainte ca orice faptă să fie dovedită este definiția perfectă a abuzului. Pe de altă parte, instituțiile de protecție a copilului din aceste țări își justifică acțiunile prin nevoia de scoatere a copiilor posibil abuzați din acel posibil mediu abuziv.

Cine plătește lunile sau anii de separare abuzivă când totul se dovedește a fi o neînțelegere? Cine plătește pentru copiii abuzați din casele de stat? Cine plătește pentru viața chinuită a părinților? Sau pentru sănătatea lor distrusă?

Răspunsul este NIMENI. Când ancheta în acest caz concret se va termina, iar un proces echitabil va dezvălui adevărul, dacă decizia va fi în favoarea cuplului de români, nicio scuză penibilă a premierului danez nu va compensa abuzul din partea instituțiilor daneze. împotriva părinţilor şi copiilor români.