Naționalismul nu este o mișcare nouă în România, din punct de vedere poltic. În 1991 era fondat un partid naționalist care avea să devină la un moment dat chiar lider al Opoziției: PRM – Partidul România Mare. PRM a fost ani buni partid parlamentar și chiar a trimis membri în Parlamentul European. Dar 2008 a fost ultimul an în care această formațiune a intrat în Parlament.
Moartea în 2015 a fondatorului său, Corneliu Vadim Tudor, a făcut ca reintrarea PRM în Parlament să devină chiar și mai complicată. Aceasta părea chiar sfârșitul mișcării naționaliste din România.
Restul partidelor erau atât de mulțumite de eșecul mișcării naționaliste de a obține în alegeri ael procent de 5% necesar intrării în Parlament, încât liderii acestor formațiuni se lăudau mereu la Bruxelles că România nu are partide naționaliste în Parlament. Social-Democrații și Liberalii credeau că acest lucru va face pe europeni să respecte România măcar un pic.
Nu era cazul, așa cum s-a dovedit, întrucât europenii aveau fiecare în țara lor propriile partide naționaliste. A avea sau nu un partid naționalist nu înseamnă nimic. O mișcare naționalistă nu face o țară mai civilizată sau mai puțin civilizată. Orice vot contează și trebuie respectat.
Acum situația este diferită. O altă mișcare naționalistă, mai vizibilă, orientată spre acțiune, creată pe aceleași principii, este pe val: AUR – Alianța pentru Unirea Românilor. În timp ce PRM își trăgea numele din unificarea teritoriilor românești, AUR are aproape aceeași semnificație.
AUR a reușit să obțină 9% la ultimele alegeri parlamentare. A fost suficient să le asigure intrarea în Parlament. A fost un șoc pentru Social Democrați și pentru Liberali. Acum, șocul este pe cale să se devină chiar mai puternic.
După doi ani de pandemie, profitând de sentimentle anti-europene în creștere, AUR obține în sondajele de opinie 17% din intenția de vot a românilor. De acum înainte, cerul este limita pentru naționaliști.
În timp ce PSD scade un punct procentual, , PNL urcă un punct. În același timp, AUR ajunge de la 15% în intenția de vot din Noiembrie la 17% în Decembrie.
Creșterea mișcării naționaliste în România se întâmplă într-un context în care formațiunea politică AUR a fost singura care a adoptat o poziție împotriva Puterii. Aceasta include, desigur, protestele de la Parlament, unde oamenii au scandat împotriva restricțiilor.
Prin a se poziționa de partea celor mai mulți români, prin lupta împotriva restricțiilor, prin criticarea abuzurilor autorităților, liderii AUR știu că pot urca mult peste 20%. Atunci formațiunea va juca un rol cu adevărat important în viața politică și socială din România.
Odată cu aceasta, ne putem aștepta la apariția pregnantă a două mari idei: unificarea celor două țări surori, România și Republica Moldova, dar și ideea opoziției la adresa autocrației instituțiilor europene. Euroscepticismul va crește, iar ideea ieșirii din Uniunea Europeană va deveni mai vizibilă.
Crede oare UE că Polonia și Ungaria sunt periculoase pentru Uniune pentru că discută ideea abandonării proiectului european? Să aștepte ce se va întâmpla peste un an, când AUR și restul formațiunilor politice vor intra în an pre-electoral.