Manfred Weber și principiul Spitzenkandidat

Manfred Weber este candidatul pentru președinția Comisiei Europene al celui mai important grup politic la nivel european, PPE, Partidul Popularilor Europeni, care cuprinde formațiuni politice cu doctrine conservatoare și liberal-conservatoare. La ultimele alegeri europene, cele din luna mai, PPE a obținut 182 de mandate în cadrul Parlamentului European, având un procent de 24,23% din numărul total de mandate (751), în fața celorlalte grupuri politice, dar mai puțin decât numărul mandatelor pe care PPE le avea în legislatura precedentă (216). În același timp socialiștii, cel de-al doilea grup politic din Parlamentul European (S&D – Alianța Progresistă a Social-Democraților), au obținut 154 de mandate, în scădere față de ceea ce obținuseră la alegerile precedente (185 de mandate). Până la aceste alegeri exista o cutumă – candidatul celui mai numeros grup din Parlamentul European, așa cum este cazul PPE, devenea și președintele Comisiei Europene. Nu era o regulă scrisă, dar a fost urmată. De această dată însă, deși Weber se și vedea președintele Comisiei Europene, președintele Franței, Emanuel Macron, și al său grup Renew Europe, cei care au obținut surpriza la aceste alegeri, unde au obținut 108 mandate, sunt deciși să nu mai urmeze aceste cutume. Grupul Renew Europe este condus de eurodeputatul român Dacian Cioloș, a cărui Alianță a obținut în România un număr nesperat de procente la recentele alegeri europarlamentare și care au oferit grupului politic european 8 mandate. Această veste l-a înfuriat pe Manfred Weber, care a declarat că nerespectarea cutumei înseamnă un atac la ”democratizarea Europei” și a făcut apel la Parlamentul European să nu lase numirea președintelui Comisiei la latitudinea unor ”diplomați de culise”.

Are sau nu dreptate Manfred Weber când dorește aplicarea principiului Spitzenkandidat?

Manfred Weber își dorește, prin aplicarea acestui principiu, să ajungă președinte al Comisiei Europene, așa cum au fost aleși și precedenții președinți. Manfred Weber este prezentat de o jumătate de an ca fiind viitorul președinte al Comisiei Europene, probabil că Manfred Weber a făcut până acum fel de fel de înțelegeri nescrise și alianțe bazându-se pe aplicarea principiului Spitzenkandidat, iar acum Manfred Weber se vede nevoit să treacă de negocierile din Consiliul Europei și mai apoi de votul colegilor din Parlament. Este principiul Spitzenkandidat un principiu democratic? Am spune că este o cutumă și nu un principiu. Tratatul de la Lisabona prevede faptul că membrii Consiliului Europei trebuie să țină cont de rezultatul alegerilor în propunerea unui candidat pentru președinția Comisiei Europene, dar această indicație nu înseamnă neapărat că aceștia trebuie să propună pe candidatul grupului care a obținut cele mai multe mandate. Într-o democrație reală, membrii Consiliului decid fără să fie influențați de cutume, iar eurodeputații votează deschis viitorul președinte al Comisiei.

Negocierile sunt în curs, Manfred Weber acuză atacuri la democrație, dar este limpede că șansele sale de a deveni viitorul președinte al Comisiei Europene s-au diminuat. Mai mult ca sigur este vorba de un meci politic Germania-Franța, iar Germania se vede nevoită să facă față nu numai unui adversar dificil, dar și criticilor care vin din toate părțile în legătură cu politica pe care au dus-o până acum la nivel european, o politică prin care mai degrabă au fost blocate inițiative decât prin care să se fi construit pentru viitorul Europei.

Sursa fotografiei: politico.eu