Cursele de cai sunt un sport global care există de mii de ani, dar a ajuns vreodată în România? Ei bine, nu mulți oameni știu că România are de fapt rădăcini ecvestre adânci și găzduiește aproape 760.000 de cai și rase locale precum Hutzul și Calul de Sport Românesc.
Deși toate acestea sună grozav, în realitate, industria curselor de cai este departe de a fi perfectă. Astăzi, cursele de cai din România există, dar sunt doar o umbră a ceea ce ar putea fi. De ce? Ei bine, totul se reduce la istoria turbulentă a țării, care a afectat și industria curselor de cai.
Nu e cazul Statelor Unite, unde avem Preakness entries, care includ unii dintre cei mai rapizi cai de curse din lume, dar este un loc care vibreaza si care are o istorie bogata.
Haideți să aprofundăm cultura curselor de cai din România și să aflăm istoria și poziția actuală a acestui sport acolo.
Hipodromul de la Ploiesti
Cea mai bună modalitate de a afla starea actuală a unui sport precum cursele de cai într-o țară este să analizezi locațiile active. Din păcate, România are o singură locație activă – Hipodromul Ploiești, care se află în Ploiești, la aproximativ 60 km nord de București.
Cea mai bună modalitate de a afla starea actuală a unui sport cursele de cai într-o țară este să analizeze locațiile active. Din păcate, România are o singură locație activă – Hipodromul Ploiești, care se află în Ploiești, la aproximativ 60 km nord de București.
Anul trecut, acest hipodrom a găzduit curse precum Premiul Hambletonian pentru curse de cai cu ham și Premiul de Închidere Sezon pentru galop, care nu sunt la fel de importante ca Kentucky Derby și atrag doar fanii locali ai curselor de cai.
Pe vremuri (înainte de 1989), mii de oameni mergeau la Ploiești pentru curse de cai, dar interesul a dispărut după Revoluție din cauza schimbărilor economice și a proastei administrări.
Apoi, la începutul anilor 2000, a avut loc privatizarea, ceea ce a lăsat pista de cai neglijată, iar facilitățile au început să se deterioreze, iar cursele au fost oprite timp de peste patru ani. Din fericire, până în 2012, Primăria Ploiești a recâștigat controlul și a reînviat cursele de cai în România. Cu toate acestea, tradiția a dispărut deja. Cursorii sunt neregulați și uneori au loc la intervale de ani din cauza problemelor de finanțare și organizare.
Au fost cursele de cai întotdeauna atât de mizerabile?
Pe scurt, nu. Cursele de cai au o istorie bogată în România, iar înainte de anii 1960, Hipodromul Băneasa din București era principala atracție pentru pasionații de curse de cai. Dar apoi a venit dezvoltarea urbană, iar locuințele au devenit mai importante decât cursele de cai, ceea ce a dus la demolarea hipodromului.
Conform unor relatări, caii din Băneasa au mers la Ploiești, dar cursele de galop au avut dificultăți din cauza concentrării pistei pe cursele de cai cu ham și a infrastructurii limitate.
Așadar, cursele de cai sunt prezente în România de zeci de ani, dar nu au fost niciodată cu adevărat o atracție principală. Caii românești au și un oarecare succes în străinătate, dar, în majoritatea cazurilor, călătoresc local la cursele din Cehoslovacia.
Apoi a venit era comunistă, când restricțiile, inclusiv interdicțiile asupra evenimentelor religioase, cum ar fi cursele de Bobotează, au afectat definitiv industria, făcând aproape imposibilă redresarea ei.
Curse culturale
Totuși, un lucru este important de înțeles, doar pentru că nu există piste oficiale de curse de cai decente aici, nu înseamnă că nu există acțiune de curse de cai.
Multe curse auto-organizate și locale datează de peste un secol, cum ar fi cursa din satul Pietrosani. Localnicii au avut întotdeauna o relație bună cu caii și, deși nu vorbim despre un sport profesionist, localnicii încă iubesc competițiile ecvestre.
De ce sunt cursele atât de limitate?
Așadar, de ce nu este România un punct de atracție pentru cursele de cai, în ciuda celor 760.000 de cai ai săi, clasându-se pe locul cinci la nivel global? Mai multe obstacole explică acest lucru.
În primul rând, infrastructura este o problemă majoră — Ploieștiul este singurul hipodrom funcțional, iar evenimentele sale neregulate descurajează participarea constantă.
În al doilea rând, lipsa de finanțare afectează industria; neglijența post-privatizare a lăsat facilitățile orașului Ploiești învechite, iar bugetele administrațiilor locale nu pot susține cursele regulate.
În al treilea rând, schimbările culturale joacă un rol – tinerii români, în special milenialii, gravitează spre sporturi globale precum fotbalul sau pariurile online pe curse internaționale precum Grand National, reducând cererea internă.
În cele din urmă, preocupările legate de bunăstarea animalelor, precum cele ridicate la piața de cai a lui Titu, unde animalele sunt tratate dur, umbresc imaginea curselor de cai, limitând sprijinul public. Acești factori se combină pentru a menține nișa curselor, în ciuda potențialului ecvestru al României.