Eșecul susținerii culturii naționale: o poveste românească

Pe 15 ianuarie, în fiecare an, românii sărbătoresc Ziua Culturii Naționale. Anul acesta se aniversează și 172 de ani de la nașterea poetului național, Mihai Eminescu. Este un bun prilej pentru mulți lideri politici să își laude contribuția la cultura națională.

Dar ce se află în spatele acestor comunicate de presă și acțiuni de PR? Cât de mult susțin acești politicieni Cultura națională? Ce a mai rămas după ce propaganda din 15 ianuarie s-a încheiat și politicienii se întorc în birourile lor?

Aproape nimic. Nu. Să reformulam. Să nu exagerăm. Pentru a fi mai preciși, a mai rămas aproximativ 0,1%. Acesta este procentul alocat culturii naționale din PIB în fiecare an de la buget. Pentru a avea o imagine mai aproape de adevăr a modului în care este susținută Cultura de către Guvern ul României, este suficient să spunem că ministrul Culturii a fost mai mult decât mulțumit de bugetul alocat.

Cultura are pentru prima dată alocat un buget ce reprezintă 0,1% din PIB, cu 45% mai mare decât în 2021, premisă a îndeplinirii la un nivel decent a obligaţiilor ce revin ministerului.

Ministrul Culturii Lucian Romașcanu despre bugetul primit pe 2022

Poftim? Când bugetul mediu alocat pentru Cultură în statele membre UE este de aproximativ 1% din PIB, o țară nu se poate lăuda cu un buget de zece ori mai mic, indiferent de situație.

România este o țară în care Cultura nu este susținută la un nivel corespunzător. Puținele acțiuni venite din partea miisterului abia completează comunicatele emise într-un an. Mai mult vorbe decât muncă – acesta pare să fie motto-ul Guvernului.

Să fim clari aici: nu este vorba despre acest Guvern. Nu este vorba despre fostul Guvern. Este vorba despre TOȚI prim-miniștrii care au condus și conduc această țară, despre toți politicienii care au condus ministerul Culturii în ultimii 32 de ani.

Ce e de făcut?

Nu suntem specialisti și nu putem înlocui toate acele creiere geniale care ar trebui să promoveze Cultura Românească în țară și peste hotare. Dar cu siguranță are legătură cu alocarea mai multor bani la bugetul ministerului Culturii.

Nicio cultură din lume nu poate supraviețui fără o bugetare adecvată. Da, Cultura națională nu are nevoie de stat atunci când șuăm în considerare toți acei artiști care încearcă să ducă mai departe, pe cont propriu, moștenirea unei întregi națiuni. Însă statul ar putea ajuta acești zeci de mii de artiști, fie scriitori, pictori, actori sau compozitori, să supraviețuiască sau, de ce nu, să prospere.

Poate că această postare este citită de cei care își laudă realizările în numele Culturii naționale. Sau poate este citită de toți cei care fac de fapt ceva pentru Cultura Română. În orice caz, credem că prezentăm o situație realistă care se află dincolo de orice vorbărie cu ocazia zilei de 15 ianuarie.