Controversatul proiect de lege privind educația sexuală a fost adoptat de Parlamentul României după doi ani de dezbateri între partidele politice.
Legea educației sexuale, modificată în „legea educației pentru sănătate”, a fost adoptată pe 23 iunie cu 224 de voturi pentru, 1 împotrivă și 49 de abțineri.
Legea prevede că educația pentru sănătate poate fi introdusă numai în școlile începând cu clasa a VIII-a și cu acordul scris al părinților.
Președintele României Klaus Johannis a contestat actul normativ în fața Curții Constituționale, dar după ce Curtea și-a respins obiecțiile, președintele a dispus înapoi Parlamentul pentru revizuire a proiectului de lege. Președintele a îndemnat Curtea Constituțională a României să declare că legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului este neconstituțională în ansamblu și a contestat cerința ca educația sexuală să fie predată în școli doar cu acordul părinților.
De ce a creat controverse?
Termenul de „educație sexuală” a ridicat discuții în timpul votării, în special în rândul parlamentarilor Partidului Social Democrat și Alianței pentru Uniunea Românilor, care au făcut echipă împotriva parlamentarilor Partidului Uniunea Salvați România, care nu au fost de acord că proiectul de lege ar trebui să fie numit „educație sexuală”. „, mai degrabă decât „educație pentru sănătate”.
De menționat că România este în topul țărilor europeane când vine vorba de maternitatea adolescentă. Potrivit unui studiu Salvați Copiii România, aproape un sfert dintre mamele adolescente europene sunt românce. Între partide și membrii acestora au apărut multe dispute, contrazicându-se dacă această lege va rezolva situația sau o va agrava.
Ideea de a face această lege obligatorie, dar cu permisiunea părintească, a fost lansată de Ministerul Educației. În prezent, orele de educație pentru sănătate sunt opționale. Potrivit datelor Ministerului Educației, doar 7-9% dintre elevii din fiecare clasă (din clasa I până în clasa a XII-a) aleg să se înscrie.
Există o dezbatere nesfârșită în jurul subiectului „educație sexuală” în România. Adevărul este că indiferent cum ai pune subiectul, această situație devine nepotrivită. Dacă va fi eficient, rămâne de văzut, dar accentul în sistemul de învățământ românesc ar trebui să fie pe îmbunătățirea sistemului prin încurajarea tinerilor să învețe și să-și continue studiile, nu să creeze controverse. Poate pe viitor, ministrul Educației se va gândi și la un proiect de modernizare a școlilor sau de rezolvare a problemei abandonului școlar.