Coaliția de guvernare românească la putere, formată din socialiști, liberali și minoritatea maghiară, a avut o înțelegere când au preluat puterea în noiembrie 2021, după ce fostul guvern, format din liberali și progresiști, a eșuat să treacă moțiunea de încredere.
Acordul a fost ca Nicolae Ciucă, actualul prim-ministru, să conducă Guvernul âpână pe 25 mai, când va demisiona și va lăsa pe colegul său socialist, șeful Partidului Social Democrat, Marcel Ciolacu, să fie numit prim-ministru și să conducă până la finalul actualului mandat politic al Parlamentului. Acest acord este încălcat, Ciucă a decis să nu-și dea demisia.
Președinții celor trei partide de guvernământ au apărut la posturile naționale de televiziune asumându-și această amânare prin rotație. Marcel Ciolacu, care era așteptat să fie prim-ministru luna aceasta, trebuie să aștepte până la terminarea grevei profesorilor. Ar putea dura săptămâni sau luni.
Nicolae Ciuca este la al doilea moment politic discutabil. Primul a fost tocmai când a intrat în politică. Ca fost șef al Statului Major al Armatei, Ciucă a promis că nu va intra în politică când se va pensiona. Nu și-a respectat promisiunea și s-a alăturat Partidului Național Liberal. Curând după aceea, a devenit președinte al liberalilor și prim-ministru. O carieră politică atât de strălucitoare, nu? Greșit. Așa cum se exprimă experții politici, Cucă este marioneta politică a Președintelui României.
Al doilea moment îndoielnic a fost când nu și-a respectat promisiunea să își fi dat demisia din funcție. Ambele momente arată cât de multă încredere poți avea în a auzi o promisiune de la el.
Pe de altă parte, Marcel Ciolacu pare un socialist care dansează cum cântă liberalii. Departe de a arăta aceeași poziție politică solidă a foștilor lideri socialiști, Ciolacu a renunțat la orice formă de critică a deciziilor luate de liberali și a preferat să tacă, dar să fie la putere.
Absența unei opoziții politice solide în România face toate acestea posibile. Actuala coaliție de guvernare va păstra puterea până în 2024; nicio altă alianță nu li se poate opune până la următoarele alegeri. În acest context, România pare o democrație stabilă din exterior, dar oamenii au început să observe că e departe de asta.