Autoritățile consideră un succes eliberarea unui român după 8 ani

Iulian Ghergut, ofițerul român de securitate răpit în urmă cu opt ani în timp ce proteja o mină din Burkina Faso, a fost eliberat și adus înapoi în România în urmă cu câteva zile. Nu sunt disponibile alte detalii privind operațiunea sau starea de sănătate a fostului ostatic; stim doar ca Iulian e liber, în sfarsit.

Au fost necesari opt ani lungi pentru ca autoritățile române, împreună cu autoritățile locale, să rezolve această situație și să-l readucă pe român acasă.

În momentul răpirii sale, în 2015, Iulian lucra ca agent de securitate pentru Pan African Minerals, companie controlată de Frank Timis, românul care deține Timish Corporation. În timp ce patrula incinta obiectivului pe care trebuia să-l apere, patrula sa a fost atacată de cinci bărbați înarmați. Ambii săi colegi au fost împușcați în timp ce el a fost răpit.

După acel moment au fost publicate câteva filmulețe, în care Iulian stătea în genunchi, cerșind ajutor de la directorul companiei și de la Guvernul României. I-au fost ascultate rugămințile după 8 ani.

Problema aici este că, deși a durat atât de mult până când autoritățile române rezolvă acest lucru, toate îl prezintă ca un succes semnificativ, începând cu președintele României, Klaus Johannis, care a felicitat pe Twitter toate instituțiile implicate în caz, până la Ministerul Afacerilor Externe și premierul României, care au postat mesaje similare.

Cazul ar fi trebuit să fie greu, fără îndoială. Fiecare caz de răpire, mai ales într-o țară străină, este complex. Nu poți lua măsuri direct și de cele mai multe ori te bazezi pe sprijinul autorităților locale. Autoritățile locale ar putea avea zeci sau sute de cazuri similare, ceea ce nu le oferă niciun motiv să acorde prioritate cazului dvs. Acest lucru este clar.

Ceea ce nu este atât de clar este de ce autoritățile din România prezintă această eliberare ca un succes semnificativ. Când durează opt ani pentru a elibera un ostatic, nu te poți lăuda cu asta în fața poporului tău, ca lider.

Da, este pozitiv că românul a fost în sfârșit eliberat din captivitate, dar când se întâmplă după o perioadă atât de lungă, nimeni nu se poate lăuda ca fiind un succes semnificativ.

Totuși, clasa politică a României este obișnuită să facă astfel de lucruri. Nu este niciodată târziu să te lauzi cu ceva; regula este să nu pierzi nicio ocazie de a face asta. Fie că vorbim de inaugurarea ultimului kilometru de autostradă în timp ce țara nu a ajuns încă la 1.000 de km de autostrăzi în total sau vorbim despre faptul că în sfârșit s-a construit un spital, în timp ce, în 30 de ani de capitalism, nu s-a construit niciunul, politicienii români consideră că este potrivit să spună oamenilor că este meritul lor, efortul lor și că oamenii ar trebui să-i aplaude.

Cazul lui Iulian Ghergut demonstrează că autoritățile române găsesc motive să se laude chiar și în eșecuri. Această abilitate este, fără îndoială, un succes, la urma urmei, nu-i așa?