Declarația lui Macron cu privire la o potențială intervenție terestră cu trupele NATO în Ucraina a fost imediat criticată de Alianță.
Macron le-a spus reporterilor la o conferință de presă din Franța că, deși el și ceilalți 21 de lideri europeni prezenți nu au fost de acord cu privire la desfășurarea personalului militar, perspectiva a fost discutată deschis. „Nimic nu trebuie exclus”, a spus el. „Vom face tot ce putem pentru a împiedica Rusia să câștige acest război”, conform CNN.
Imediat, liderii UE au reacţionat. Prima reacție a venit de la cancelarul german, Olaf Scholz.
Ceea ce s-a convenit între noi de la bun început și cu fiecare în parte se aplică și pentru viitor, și anume că nu vor exista trupe terestre sau soldați pe pământ ucrainean trimiși acolo de țările europene sau de statele NATO.
Olaf Scholz despre posibilitatea ca NATO să trimită trupe terestre în Ucraina
Multe alte țări, inclusiv Marea Britanie, Italia, Spania, Polonia, Ungaria și Slovacia, au reacționat în mod similar și au negat orice posibilitate de a trimite trupe terestre ale armatelor lor în Ucraina.
Nu numai atât, dar, răspunzând lui Emmanuel Macron, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a negat că țările NATO au luat în considerare posibilitatea de a trimite trupe în Ucraina pe fondul invaziei ruse: „Nu sunt planuri pentru a trimite trupe de luptă ale NATO pe teren în Ucraina”, a spus el.
SUA au răspuns la rândul lor la declarațiile lui Macron. „Președintele Joe Biden a fost clar că SUA nu vor trimite trupe să lupte în Ucraina”, a declarat purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate, Adrienne Watson. De asemenea, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Matthew Miller, întrebat dacă Statele Unite pot trimite trupe în alte scopuri, cum ar fi antrenamente, a spus că administrația Biden se opune oricărei desfășurări de trupe în Ucraina.
Cu toate acestea, declarațiile lui Macron au făcut ceva: au testat reacția Rusiei la un astfel de scenariu, iar acest răspuns a fost rapid. Aceleasși declarații au testat, de asemenea, sprijinul aliaților NATO pentru un astfel de scenariu, și s-a demonstrat că nu există un consens în acest sens.
În concluzie, NATO și-a arătat limitele – este în principal o alianță politică și abia apoi o alianță militară. Politica nu are o voce unică, iar fiecare stat membru își poate exprima opiniile, exact ca în NATO.
Și fără a ține cont de ceea ce unii ar putea aștepta de la NATO, aceasta va rămâne o alianță democratică în care statele membre își vor exprima opinia, votează și decid în cel mai democratic mod posibil.