Președinția română a Consiliului Uniunii Europene, care a început cu 6 luni în urmă și este pe cale să se încheie în câteva zile, a înregistrat un succes neașteptat. Dacă în spatele succesului stă munca depusă de echipele guvernamentale care s-au pregătit pentru această sarcină începând de acum doi ani, în spatele caracterului neașteptat al unui asemenea succes stă cu totul și cu totul altceva, mult mai interesant dacă vom privi totul cu obiectivitate.
În ciuda neîncrederii oficialilor europeni în ceea ce privea potențialul României, înainte de data de 1 Ianuarie, în timpul președinției române s-au încheiat cu succes nu mai puțin de 90 de dosare de negociere, pe diverse capitole, mult mai multe decât încheiase președinția austriacă, ce precedase celei române.
A avut România noroc? Nicidecum. Românii au fost pur și simplu mai mult decât determinați în a-și duce la bun sfârșit mandatul. În spatele succesului lor stă însă și factorul ”neașteptat” pe care îl menționam mai devreme, mai precis neîncrederea că România este în stare să conducă o astfel de instituție importantă la nivel european. Acest sentiment de neîncredere față de capacitatea României a fost alimentat în special de declarațiile președintelui țării, Klaus Werner Johannis, cel care se află de multă vreme în opoziție față de Guvern. Acesta declara în luna Noiembrie faptul că ”România nu este pregătită să preia mandatul rotativ la președinția Consiliului Uniunii Europene”, o declarație care a fost preluată și amplificată ulterior de Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, cel care declara în decembrie că ”Guvernul de la București nu a înțeles pe deplin ce înseamnă să prezidezi țările europene”.
Declarațiile președintelui român au creat rumoare la nivel european, ecourile acestora fiind atât de puternice încât premierul Finlandei, o țară care urmează acum României în cadrul mandatului rotativ, s-a oferit să preia țara sa președinția de la 1 ianuarie. Bineînțeles, oferta sa a fost refuzată de către Guvernul Român, dar îndoielile europenilor în ceea ce privește capacitatea României de a asigura acest mandat au rămas.
Acum Guvernul României este pe cale să predea Finlandei președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene după o jumătate de an de succes.
Tot acum, președintele României, cel care își exprimase public criticile și îndoielile față de capacitatea propriei țări, primește laude pentru succesul românesc, atât de la Jean-Claude Juncker, cât și de la Donald Tusk, președintele Consiliului European. Va lăuda la rândul său Guvernul României sau va păstra, nemeritat, laudele pentru el?