1 din 3 români în pericol de sărăcie sau excluziune socială

1 din 3 români în pericol de sărăcie sau excluziune socială – aceasta este concluzia unui studiu realizat la nivelul Uniunii Europene de către Eurostat în 2020. România este pe primul loc în acest top negativ, înaintea Bulgariei sau Greciei. La nivelul Uniunii Europene, doar 1 din 5 europeni intră în categoriile de risc.

Cum a ajuns România în această poziție nedorită? În primul rând, România este una dintre cele mai sărace țări din UE, cu salarii mici și cu venituri mici în general. Sunt doar câteva orașe care plătesc salarii decente, cum ar fi Bucureștiul sau Cluj-Napoca, dar și acest lucru se întâmplă doar în câteva industrii, cum ar fi IT, sectorul financiar sau imobiliare.

La aceasta se adaugă faptul că politicienii sunt mai interesați de bunăstarea lor decât incluziunea socială și bunăstarea populației. Incluziunea socială este un termen atât de puțin folosit încât îl întâlnim doar în cazurile în care se implementează proiecte europene pe această axă.

Însă nici măcar aceste proiecte nu ajută, întrucât sunt implementate fără succes. Cele mai multe fonduri pentru incluziune socială merg către campanii de comunicare și mai puțin către inițiativa antreprenorială socială.

Poate nu este chiar o coincidență faptul că românii ar vota la acest moment pentru social-democrați. Mai precis, 31% dintre alegători ar vota astăzi pentru PSD într-o țară condusă de liberali. Mai mult, 9 din 10 români nu sunt deloc mulțumiți de direcția în care merge țara, considerând direcția greșită.

În acest moment România este o țară cu o economie în curs de dezvoltare, iar rezultatele economice anuale sunt încurajatoare. Totuși, creșterea PIB se datorează mai mult consumului intern decât investițiilor. Din acest motiv, prea puțin din creșterea economică se simte în buzunarul cetățenilor, care nu sunt de fapt beneficiarii acestei creșteri, ci motorul din spatele ei.

Ce se întâmplă acum este diminuarea puterii de cumpărare a românilor. Aceasta duce la un consum mai mic, care duce la rândul lui la o creștere mai mică a PIB. Aceasta duce în final la sărăcie și la excluziune socială.

Nu este prea complicat de înțeles, nici măcar de către politicieni, nu-i așa?